Originea și istoria aluminiului și a aluminiului
Referințe și nomenclatură timpurie
Alunul, un compus cunoscut încă din Evul Mediu, este prima mențiune a ceea ce va fi numit mai târziu aluminiu. Termenul „alumină” a fost introdus de chimistul francez Louis-Bernard Guyton de Morveau în 1761 pentru a desemna metalul alcalin al alunului. Sir Humphry Davy a fost un important chimist englez. El l-a numit „alumium” în 1808, prima dată. iar în 1812 acesta a fost redenumit de el ca „aluminiu”.
Descoperirea și izolarea metalului
În timp ce alaunul a fost o componentă timpurie, aluminiul metalic pur a fost izolat abia mai târziu. Friedrich Wohler a publicat lucrarea în 1827. Acest lucru s-a întâmplat după ce a reușit să producă elementul folosind potasiu și clorură de aluminiu uscată. Aceasta a fost o continuare a experimentelor anterioare, nereușite, ale lui Hans Christian Orsted și Sir Humphry Davy.
Standardizarea denumirii
Denumirea „aluminiu” a fost propusă de Davy în publicația sa din 1812 și era în concordanță cu denumirile altor elemente ale sale, precum sodiu și magneziu, care se termină cu „-ium”. Deși, ortografia alternativă „aluminiu” a fost aplicată acestei reguli de către alți oameni de știință. În 1828, cuvântul „aluminiu” și-a făcut loc în dicționarul american compilat de Noah Webster. Problema denumirii care trebuie utilizată a fost discutată până când IUPAC (Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată) a luat decizia în 1990 de a standardiza „aluminiu”. Cu toate acestea, American Chemical Society (ACS) a adăugat elementul „aluminiu” în 1925.
Care este diferența dintre aluminiu și aluminiu?
Variații geografice în ortografie
Principala diferență dintre „aluminum” și „aluminium” constă în utilizarea lor geografică. În America de Nord, „aluminum” este ortografia preferată, în timp ce „aluminium” este utilizat în engleza britanică și în alte regiuni din afara Americii de Nord. Această distincție evidențiază o preferință regională în limba engleză.
Contextul istoric al denumirii
Elementul a fost numit inițial „alumium” de Sir Humphry Davy și ulterior schimbat în „aluminum”. Cu toate acestea, oamenii de știință britanici au fost cei care l-au modificat în „aluminiu” pentru a se alinia cu alte elemente precum sodiul și magneziul pe care Davy le numise. Acest lucru a dus la o divergență în nomenclatura acceptată în diferite regiuni.
Adoptarea de către comunitățile științifice
În 1925, Societatea Americană de Chimie a adoptat oficial „aluminiu”. În schimb, în 1990, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) a aprobat „aluminiu” ca standard internațional. Acest lucru reflectă preferințe instituționale diferite care au consolidat și mai mult variațiile regionale în ortografia termenului.
Coerența lingvistică
Ortografia „aluminiu” este mai coerentă cu majoritatea celorlalte denumiri de elemente care se termină în „-ism”, precum heliu, litiu și magneziu. Această coerență este preferată în scrierile și publicațiile științifice, chiar și în regiunile în care „aluminiu” este utilizat în mod obișnuit.
Ce termen să folosiți: Aluminiu sau aluminiu?
Întrebarea dacă să folosiți „aluminiu” sau „aluminiu” depinde în mare măsură de locul în care vă aflați. În America de Nord, „aluminiu” este termenul standard, reflectând utilizarea stabilită de American Chemical Society (ACS). În multe alte țări vorbitoare de limbă engleză, cum ar fi Regatul Unit, „aluminium” este ortografia preferată. Aceasta este conformă cu normele Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC).
Ortografie și standarde științifice
Deși atât „aluminiu”, cât și „aluminiu” sunt recunoscute și corecte, IUPAC include ambele grafii în tabelul său periodic, subliniind interschimbabilitatea lor. Cu toate acestea, alegerea între aceste grafii poate reflecta aderența la convențiile englezei americane sau britanice.
Preferințe culturale și lingvistice
În cele din urmă, alegerea între „aluminiu” și „aluminiu” s-ar putea reduce la preferințe lingvistice personale sau regionale. Această flexibilitate în nomenclatură permite variații bazate pe ceea ce sună mai adecvat sau familiar pentru utilizator, o libertate care are rădăcini istorice în denumirea elementului.
Concluzie
Povestea evoluției aluminiului reflectă dansul complicat dintre descoperirea științifică și tradiția lingvistică. Fie că preferați „aluminiu” sau „aluminiu”, povestea din spatele acestui metal ușor este la fel de complexă ca și aplicațiile sale în tehnologie și industrie.
